Importanta activitatii sistemului bancar asupra dezvoltarii economice

Sistemul financiar este unul dintre pilonii de sustinere ai oricarei economii nationale din lume; Romania nu face exceptie in aceasta privinta. Cele trei componente principale ale sistemului financiar sunt bancile, asigurarile si fondurile de investitii. In mod evident, industria bancara este principalul component al sistemului financiar din Romania.
Impactul economic masoara impactul total al sectorului bancar prin generarea de venituri si locuri de munca si prin efectul de multiplicare ulterioara asupra altor sectoare din economie.

Efectul veniturile directe
Efectul veniturilor directe este derivat din cheltuielile inregistrate de industria bancara in cursul normal de activitate al acesteia. Acesta este reprezentat de salariile platite angajatilor, inclusiv de beneficiile angajatilor, de cheltuielile de ocupare a fortei de munca si de alte cheltuieli nepurtatoare de dobanzi.

Efectul de multiplicare
Efectul de multiplicare este masurat in doua etape. In prima etapa se masoara baza impactului economic sau a impactului direct, care reprezinta cheltuielile sistemului bancar in termeni de stat de plata si de achizitie a altor bunuri si servicii locale. In cea de-a doua etapa se masoara efectul de multiplicare sau efectele indirecte si induse ale cheltuielilor initiale. Efectul indirect masoara veniturile generate in acele sectoare care furnizeaza bunurile si serviciile achizitionate de banci.

Principalele categorii de stimulente ale cresterii economice pe care le poate aduce sistemul bancar
Bancile joaca un rol important in asigurarea accesului consumatorilor la serviciile bancare care le permit acestor consumatori sa-si organizeze viata de zi cu zi:

- facilitarea platilor si a tranzactiilor financiare;

- sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii prin finantare si consultanta;

- permit investitiile in infrastructura si in finantarea privata; si

- ajuta afacerile sa-si asume si sa gestioneze riscuri astfel incat afacerile respective sa poata creste rapid.

- De asemenea, bancile mediaza intre furnizori si utilizatorii de capital de pe piata.

Toate aceste functiuni sunt esentiale pentru functionarea corecta a unei economii de piata moderne.
Desi in practica numeroase banci furnizeaza o gama larga de servicii, astfel de servicii se pot diferentia prin sfera de aplicabilitate a activitatilor si prin strategiile de finantare in care se angajeaza. In mare, exista doua mari categorii de activitati care merita evidentiate:

Activitatile de retail. Activitatile de retail bancar se refera la produsele bancare utilizate zilnic de majoritatea oamenilor: servicii de plata, creditare si depozite. Bancile de retail sunt cele care pun la dispozitie, in mod normal, credite, iar activitatile de retail utilizeaza de obicei depozitele clientilor ca prima sursa de finantare. Bancile care furnizeaza servicii de retail trebuie sa fie prezente intr-o aria geografica mai larga, printr-o retea extinsa de sucursale si trebuie sa aiba mai multi angajati pentru a fi in masura sa ofere serviciile direct catre clientii lor de retail. Este mai putin probabil ca bancile de retail sa se angajeze in activitati de tranzactionare. Trebuie mentionat insa ca, data fiind volatilitatea pietelor financiare, chiar si bancile ”specializate” in retail trebuie sa-si ajusteze profilul de risc, luand pozitie pe pietele en gross, avand in vedere ca riscul ratei dobanzii, riscul de credit/monetar, etc. trebuie gestionat in mod continuu si dinamic. Bancile ”specializate” in retail bancar au nevoie de expertiza si de capacitatea unor astfel de piete.

Activitati de investitii. Bankingul de investitii este util in economie si, in general, este de asemenea stimulat de clienti. Iata cateva exemple de activitati de investitii bancare:

- facilitarea accesului persoanelor fizice la ipoteci pentru achizitionarea unei locuinte, piata bancilor de investitii si distribuirea obligatiunilor acoperite. Acest lucru duce la scaderea pretului ipotecilor pentru imprumutatii imobiliari;

- ajutorarea societatilor comerciale de a-si acoperi riscul ratei dobanzii si riscurile de schimb valutar legate de extinderea societatilor respective, creand astfel securitate financiara si permitand o bugetare financiara prudenta;

- facilitarea marilor proiecte de infrastructura, cum ar fi scoli sau spitale prin furnizarea de imprumuturi sindicalizate sau fonduri de infrastructura care investesc in parteneriate publice-private;

- furnizarea de finantare si de formare de piata pentru obligatiuni suverane si ale autoritatilor locale cu scopul de a reduce costurile de finantare ale unor astfel de instrumente.

In Romania, perceptia principalelor obstacole in calea accesului la finantare graviteaza in jurul urmatoarelor dimensiuni:

- Majoritatea IMM-urilor (din toate regiunile si sectoarele) duc lipsa propriilor resurse financiare pentru a cofinanta proiecte.

- De obicei, IMM-urile apeleaza la banci cand este prea tarziu, doar dupa ce proiectul lor a fost aprobat de autoritati. Nivelul indicatorilor financiari in cadrul proiectului aprobat este, de obicei, mai putin sever decat cel impus de banci pentru furnizarea unui credit. Astfel, un mare numar de proiecte aprobate nu sunt viabile din punct de vedere bancar.

- Adesea, IMM-urile isi subestimeaza obligatiile de finantare.

- De asemenea, necesitatile de finantare implicate de costurile post rambursare sunt adesea ignorate.

IMM-urile sunt afectate in special, avand in vedere ca acestea furnizeaza bunuri si servicii in principal pe piata locala. Adesea tintele de dezvoltare menite sa creasca numarul de locuri de munca sau productia nu sunt fezabile pentru IMM-uri. Sprijinul de care au nevoie in circumstantele actuale poate avea ca scop consolidarea si nu expansiunea, de exemplu o crestere prin intermediul restructurarii economisirii costurilor de productie, al ajustarii productiei la cerere si al explorarii unor noi piete si produse.